Lege

R O M Â N I A
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ
SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr. 144/43/2012
SENTINŢA Nr. 21
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE Adela Vintilă
Grefier Doina Pop
Pe rol pronunţarea asupra acţiunii în contencios
administrativ formulate de reclamantul MIRCEA MUNTEANU
NICOLAE, cu domiciliul în xxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâtul
CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu
sediul în Bucureşti, xxx, pentru anularea Hotărârii nr.60/22 februarie
2012 emisă de pârât.
În lipsa părţilor.
Reclamantul Mircea Nicolae Munteanu, prin avocat a
înregistrat la dosar cu data de 17 ianuarie 2013, cerere de
repunere pe rol şi concluzii scrise (f.92-95).
Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţii prezente s-au
consemnat în Încheierea şedinţei publice din 10 ianuarie 2013,
care face parte integrantă din prezenta, pronunţarea fiind
amânată pentru data de astăzi, 17 ianuarie 2013.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la data de 04 aprilie 2012, la această
instanţă sub nr.144/43/2012, reclamantul Mircea Munteanu
Nicolae, a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr.60/22.02.2012
emisă de pârât, obligarea pârâtului, în cazul anulării hotărârii 2
menţionate, la publicarea hotărârii judecătoreşti într-un ziar de
circulaţie naţională şi pe pagina proprie de internet, pentru
prejudiciul moral creat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin Hotărârea nr.60 din
22.02.2012, CNCD a soluţionat dosarul nr.2A/2012, format în urma
autosesizării semnată de preşedintele Colegiului director cu privire
la caracterul discriminatoriu al unui mesaj postat pe profilul
personal înregistrat pe site-ul de socializare Facebook, Astfel, în
data de 19.01.2012 reclamantul arată că a postat pe profilul său
un mesaj „Arbeit macht frei – asta să înţeleagă protestatarii”,
precizând că profilul este deschis doar persoanelor înregistrate ca
şi prieteni.
Prin hotărârea atacată CNCD a ajuns la concluzia că
aspectele sesizate intră sub incidenţa art.2 alin.1 şi art.15 din OG
nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare iar în baza art.2 alin.11 şi art.26 alin.1 din actul
normativ de mai sus i s-a aplicat o amendă contravenţională în
valoare de 1.000 lei. Reclamantul apreciază hotărârea ca fiind
nelegală pentru următoarele considerente:
În primul rând acesta arată că la adoptarea hotărârii nu au
fost respectate normele de procedură aplicabile cu privire la
forma şi conţinutul autosesizării consiliului.
Astfel, art.19 alin.2 din OG nr.137/2000, prevede că una din
modalităţile de sesizare a CNCD este autosesizarea care poate fi
iniţiată conform art.13, de oricare membru al colegiului director
prin întocmirea unei note de autosesizare motivate.
În opinia sa, nota de autosesizare în baza căreia a fost
pornită procedura îndreptată împotriva sa, înainte de efectuarea
unor investigaţii minimale şi de stabilirea unei stări de fapt vorbeşte
despre „descrierea faptei de discriminare” şi nu despre o
presupusă faptă de discriminare. De asemenea, acesta susţine că
descrierea faptelor imputate conţine grave carenţe întrucât
autosesizarea nu este motivată. Astfel aceasta se mărgineşte la a
enunţa că „Directorul de cabinet al Prefecturii Mureş, Mircea
Munteanu, a postat, joi seara, pe pagina sa de Facebook, mesajul
„Arbeit macht frei (Munca te face liber) – asta să înţeleagă
protestatarii”, un mesaj folosit de nazişti şi afişat la intrarea în
lagărele de concentrare”.3
Motivarea autosesizării corelează acest mesaj cu cel folosit
de Germania nazistă ca semn de afiş la intrarea lagărele de
concentrare fără ca să fie explicată corelaţia dintre mesaj şi
concluzia la care ajunge autorul sesizării.
Această expresie însă nu a fost folosită de-a lungul istoriei
numai în acest context ci comportă şi alte sensuri.
Reclamantul mai arată că parcurgerea procedurii
administrative cu caracter jurisdicţional prev. de OG 137/2000
aruncă îndoiala asupra legitimităţii procedurii datorită faptului că
„acuzatorul” are rol şi de „judecător”.
Drept probe în actul de sesizare au fost invocate generic
„articole de presă” fără să fie amintită măcar o publicaţie.
Într-adevăr, presa a asociat mesajul său cu sloganul folosit de
nazişti însă niciun moment reclamantul nu a înţeles să asocieze
acest mesaj cu sensul acordat de presă sau de către emitentul
actului de autosesizare.
În concluzie recurentul arată că actul de sesizare nu a fost
motivat în conformitate cu cerinţele legale aplicabile.
O altă critică adusă de recurent hotărârii atacate vizează
starea de fapt care, în opinia sa, a fost reţinută greşit de către
CNCD. În acest sens se arată că în hotărârea atacată s-a reţinut
că „partea reclamantă în calitatea sa de şef de cabinet al
Prefectului Judeţului Mureş a postat pe pagina sa personală a
reţelei de socializare Facebook mesajul faţă de care Consiliul a
iniţiat o procedură de autosesizare. Sub acest aspect, calitatea
părţii reclamate de persoană care ocupă o funcţie publică este
importantă în aprecierea faptei supuse analizei”.
Acest mesaj, susţine recurentul, a fost postat de către el în
timpul liber, în afara orelor de program în cadrul cancelariei
prefectului, pe pagina personală, creată pe site-ul de socializare
Facebook. În acel cont nu era niciun indiciu despre calitatea sa
de director al cancelariei prefectului şi nu era postată nicio
afirmaţie sau apreciere în legătură cu această calitate.
În mod greşit consiliul în mod repetat a reţinut că afirmaţia a
fost făcută în calitatea sa de „şef de cabinet al Prefectului
Judeţului Mureş” şi că a deţinut „funcţie publică”. Apreciază că
există un dubiu în privinţa temeiniciei hotărârii luate câtă vreme el
a fost directorul cancelariei Instituţiei Prefectului Mureş şi nu şef de
cabinet al prefectului, şi acesta a ocupat poziţia în temeiul unui
contract individual de muncă fiind o poziţie contractuală care nu 4
presupunea exercitarea unei funcţii publice. Profilul său personal
pe Facebook este accesibil doar prietenilor adică unui grup
restrâns de persoane iar mesajul a fost preluat de către presă de
pe o captură de ecran realizată de o persoană care avea acces
la profilul respectiv.
O altă critică vizează faptul că faptele reclamate nu intră
sub incidenţa prevederilor art.2 alin.1 şi art.15 din OG nr.137/2000.
Astfel s-a reţinut că fapta sa „are caracter de propagandă
naţionalistă şi vizează atingerea demnităţii, respectiv creează o
atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă ofensatoare
îndreptată împotriva grupului de protestatari din Tg-Mureş şi din
alte localităţi ale ţării”.
În opinia sa recurentul consideră că faptele de mai sus nu
întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare
prevăzute de textele legale de mai sus întrucât, pe de-o parte
fapta nu constituie discriminare iar pe de altă parte, nu sunt
întrunite elementele constitutive ale faptei contravenţionale
prevăzute de art.15 din actul normativ de mai sus.
Prin hotărârea atacată CNCD nu a reuşit să explice prin ce
modalitate mesajul a reprezentat o excludere, restricţie sau
preferinţă aşa cum prevede art.2 alin.1 din OG nr.137/2000,
Consiliul eşuând în a demonstra că scopul sau efectul mesajului
său este unul dintre cele stabilite în textul legal invocat mai sus.
De asemenea, mesajul său nu a fost un atac asupra
demnităţii umane a protestatarilor ci a fost exprimarea poziţiei sale
subiective despre modul în care persoanele nemulţumite de
situaţia socială din România ar trebui să determine schimbarea,
În acest contest, recurentul arată că nu a dorit să vizeze, prin
acest mesaj, demnitatea persoanelor din comunitatea evreiască
din România care a fost supusă unor persecutări teribile în
perioada celui de al doilea Război Mondial şi mai arată că deşi
acest eveniment a fost intens mediatizat, nicio asociaţie a
minorităţilor evreilor din România nu a luat atitudine, adică nu s-a
simţit vizată de către mesajul său. În concluzie, nu se poate reţine
că postarea acestui mesaj, dedicat prietenilor, reprezintă un act
de discriminare.
Pentru ca o conduită să constituie faptă de comportament
discriminatoriu ce a avut ca scop sau a vizat încălcarea demnităţii
umane, trebuie dovedit – dincolo de orice dubiu – că sunt
îndeplinite toate elementele constitutive prevăzute de lege: fapta 5
să fie săvârşită cu vinovăţie; să aibă ca scop sau să vizeze
atingerea demnităţii umane sau să vizeze „crearea unei atmosfere
de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare,
îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau
unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită
rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o
categorie defavorizată”.
În speţă, în opinia recurentului lipseşte condiţia vinovăţiei
referitor la pretinsele fapte de discriminare întrucât mesajul folosit a
exprimat convingerea sa că cei nemulţumiţi de situaţia sociopolitică
din România în loc să solicite schimbări politice printr-un
comportament violent ar trebuit să solicite schimbarea prin
muncă şi prin activităţi sociale constructive şi adecvate unei
societăţi democratice, neurmărind crearea unei situaţii
discriminatorii faţă de destinatarii mesajelor, respectiv protestatarii.
Prin această postare a mesajului încriminat nu s-a urmărit
încălcarea demnităţii umane întrucât această exprese „Arbeit
macht frei”, are origini diferite şi independente de doctrina
hitleristă şi de sensul cu care această expresie subzistă în conştiinţa
publică datorită întrebuinţării acesteia de către regimul celui de-al
treilea Reich. Recurentul arată că originea acestei expresii se
găseşte în conştiinţa populară germană, aceasta reprezentând un
proverb şi a fost folosită şi de către filozoful german Hegel.
Deturnându-i sensul filozofic dat de acesta, propaganda naţionalsocialistă
din Germania în anii 30 l-a folosit ca şi slogan pentru
proiecte de infrastructură majoră demarate pentru depăşirea
crizei sociale iar în cel de al doilea Război Mondial expresia a fost
asociată lagărelor de concentrare, de aici provenind, de altfel,
încărcătura negativă a textului.
În practica CNCD, exprimată cu ocazia soluţionării unei
speţe în care s-a examinat dacă o anumită expresie, care are mai
multe sensuri, poate constitui discriminare s-a afirmat că datorită
faptului că acea expresei are mai multe înţelesuri, folosirea
acestuia într-un anumit context nu poate constitui discriminare şi
nu este în măsură să atragă răspunderea contravenţională. Or, în
cauza de faţă, Consiliul a înţeles să-şi schimbe orientarea şi să ia o
altă decizie.
Mesajul său considerat discriminatoriu nu a fost săvârşit în
public aşa cum în mod greşit a reţinut consiliul.6
Atragerea răspunderii contravenţionale prin hotărârea
atacată constituie, în opinia recurentului, o ingerinţă în dreptul său
la dreptul la libera exprimare ingerinţă care nu respectă
exigenţele art.10 alin.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului.
Într-adevăr ingerinţa pare a fi îndeplinită de mecanismele
OG nr.137/2000 însă restrângerea nu era necesară în condiţiile
unei societăţi democratice. Astfel, cu privire la acest aspect
recurentul arată că trebuie ţinut cont de următoarele aspecte:
mesajul său a fost exprimat pe pagina sa personală înregistrată pe
site-ul de socializare Facebook şi accesibil exclusiv persoanelor
acceptate de el fiind, aşadar, un mesaj privat, formarea
profesională a sa respectiv, a activităţi în domeniul presei şi în
domeniul administraţiei publice deţinând un doctorat în
sociologie, aspect care i-a permis un contact profesional cu
lucrările filozofice care consacră ideea transmisă prin mesajul
postat iar ideologia despre muncă nu este doar o simplă afirmaţie
ci şi o aplică în viaţa de zi cu zi atât în agricultură cât şi în
tâmplărie. Cât priveşte consecinţele presupusului mesaj
discriminatoriu se precizează că pe lângă criticile primite din
partea unei instituţii de presă şi a unor partide politice acesta nu a
avut consecinţe nefaste nici la adresa persoanelor care au
participat la evenimentele pe marginea cărora a fost emis
mesajul şi nici la adresa altor persoane.
În consecinţă, cu privire la aceste aspecte recurentul arată
că nu a exista o necesitate socială pregnantă care să determine
suprimarea libertăţii de exprimare şi să interzică exprimarea de
opinii personale asupra unor subiecte de interes public.
Mai mult, în opinia sa, necesitatea protejării demnităţii
umane raportat la circumstanţelor concrete ale faptelor imputate
a impus o măsură disproporţionată din partea CNCD, iar
aplicarea sancţiunii contravenţionale a reprezentat o ingerinţă
nepermisă de lege în dreptul său la liberă exprimare.
CNCD, prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca
nefondată.7
Examinând acţiunea prin prisma motivelor invocate, a
actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa constată că aceasta este
nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art. 19 alin. 2 din OG nr. 137/2000, Consiliul (CNCD)
îşi exercită competenţele la sesizarea unei persoane fizice sau
juridice ori din oficiu. În ceea ce priveşte sesizarea din oficiu, prin
art. 13 din Procedura internă de soluţionare a petitiilor şi sesizărilor
din 11 aprilie 2008 a CNCD, autosesizarea cu privire la orice
situaţie, anunţ sau eveniment în privinţa cărora exista indicii cu
privire la existenţa unor fapte care presupun săvârşirea unei fapte
de discriminare, poate fi iniţiată de oricare membru al Colegiului
director, prin întocmirea unei note de autosesizare, motivată. În
speţă, reclamantul critică nota de autosesizare prin prisma faptului
că nu cuprinde o motivare corespunzătoare, mărginindu-se să
coreleze mesajul postat de petent pe pagina sa de Facebook cu
cel folosit de Germania nazistă ca semn de afiş la intrarea
lagărele de concentrare fără ca să fie explicată corelaţia dintre
mesaj şi concluzia la care ajunge autorul sesizării.
Curtea apreciază că nici nu era necesară a fi explicată
această corelaţie prin nota de autosesizare, explicitarea urmând
a avea loc doar prin hotărâre, după analizarea întregii stări de
fapt, cu luarea în considerare şi a apărărilor celui în cauză. De
altfel, în cuprinsul notei (fila 47) se arată că CNCD analizează
declaraţia sub aspectul art. 2 alin. 1 şi art. 15 din OG nr. 137/2000
referitor la un posibil comportament discriminatoriu ce a avut ca
scop sau a vizat încălcarea demnităţii umane.
Cât priveşte critica ce vizează faptul că, parcurgerea
procedurii administrative cu caracter jurisdicţional prev. de OG
nr.137/2000 aruncă îndoiala asupra legitimităţii procedurii datorită
faptului că „acuzatorul” are rol şi de „judecător”, Curtea o
consideră neîntemeiată întrucât, pe de o parte, autosesizarea nu
echivalează cu o „acuzaţie” ci doar constată o faptă posibil
discriminatorie, iar pe de altă parte, atât prin cuprinsul OG
nr.137/2000 cât şi cel al Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor
şi sesizărilor a CNCD, celor reclamaţi li se conferă toate garanţiile
procesuale şi procedurale pentru a beneficia de o procedură
administrativă legală şi echitabilă. De altfel, reclamantul nu critică
în vreun fel modul în care s-a desfăşurat această procedură în
faţa CNCD sau că i-ar fi fost încălcat vreun drept, rezumându-se a8
face trimitere la dispoziţii din OG nr. 137/2000, fără a observa
Decizia nr. 1096/2008 Curtea Constituţională referitoare la
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
capitolului II „Dispoziţii speciale” secţiunea a VI-a „Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării” (art. 16-25) din
Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea si
sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Nu prezintă
relevanţă faptul că, deşi nota de autosesizare face trimitere doar
la articole de presă fără a exemplifica publicaţiile respective,
acestea fiind anexate notei şi recunoscute, de altfel, de petent.
În concluzie, Curtea apreciază că nota de autosesizare este
suficient motivată pentru a putea constitui un act apt pentru
declanşarea procedurii în faţa CNCD.
Cât priveşte starea de fapt, se reţine că la data de
19.01.2012 reclamantul avea calitatea de director al cancelariei
Instituţiei Prefectului Mureş.
Reclamantul a postat pe profilul său personal din reţeaua de
socializare „Facebook” mesajul „Arbeit macht frei (Munca te face
liber ) – asta să înţeleagă protestatarii”. Susţinerile acestuia cum că
postarea nu a fost efectuată în calitatea sa de director al
cancelariei Instituţiei Prefectului Mureş ci în timpul său liber, în
afara orelor de program iar contul său de pe reţeaua de
socializare nu exista nicio referire la această calitate, nu poate fi
reţinută.
Astfel, în primul rând este de remarcat faptul că postarea
mesajului a avut loc în contextul în care, în toată ţara, aveau loc
proteste ale unor persoane nemulţumite de situaţia socială şi
politică din România acelui moment, acestora fiindu-le, de altfel, şi
destinat („…..aşa să înţeleagă protestatarii”).
În al doilea rând, contrar susţinerilor reclamantului, nu se
poate face abstracţie de calitatea acestuia. Instituţia Prefectului
este o instituţie eminamente politică, Perfectul numit de Guvern
fiind reprezentantul acestuia pe plan local (Legea nr. 340/2004. În
cadrul aparatului propriu de specialitate a prefectului se
organizează şi funcţionează cancelaria prefectului, ca un
compartiment organizatoric distinct, activitatea acesteia fiind
coordonată de director, care răspunde în faţa prefectului, în acest
sens. De asemenea, în actul normativ de mai sus se prevede că
personalul din cadrul cancelariei îşi desfăşoară activitatea în baza
unui contract individual de muncă, încheiat, în condiţiile legii, pe 9
durata exercitării funcţiei de către prefect. Chiar dacă directorul
cancelariei nu exercită o funcţie publică, calitatea acestuia, dată
de îndatoririle şi responsabilităţile lui publice care au efect şi
asupra influenţei pe care aceştia o au în comunitate, actele pe
care le întocmeşte, impune ca exercitarea libertăţii de exprimare
să fie supusă anumitor restricţii, unei obligaţii de moderaţie şi de
rezervă, chiar şi în situaţia în care persoana respectivă acţionează
ca un simplu particular. Nu poate opera automat o disociere între
calitatea de persoană privată şi de cea de deţinător a unei poziţii
publice. Exprimarea doar a unei opinii, a poziţiei sale subiective,
aşa cum susţine reclamantul, semnifică în fapt formularea unei
judecăţi de valoare cu privire la un anumit fapt social, respectiv, în
speţă, protestele. Libertatea de exprimare nu este nelimitată şi nu
este singurul drept protejat de CEDO şi Constituţia României iar
libertatea fiecărui individ își regăsește limita în punctul în care
începe libertatea celuilalt. Dincolo de toate acestea, trebuie
observat însă că OUG 137/2000 sancţionează fapta independent
de dacă a fost săvârşită de o persoană publică sau de un simplu
particular, iar referirile din cuprinsul hotărârii atacate la calitatea
sa de director al cancelariei Instituţiei Prefectului Mureş nu
afectează, faţă de cele de mai sus, legalitatea acesteia.
Cât priveşte critica recurentului cum că fapta reclamată nu
intră sub incidenţa prevederilor art.2 alin.1 şi art.15 din OG
nr.137/2000, Curtea apreciază că şi aceasta este nefondată
pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se
înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe
bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală
cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie
defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau
efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte
domenii ale vieţii publice.
De asemenea, art. 15 dispune că, constituie contravenţie,
conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa
legii penale, orice comportament manifestat în public, având
caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură 10
rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop
sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de
intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare,
îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau
unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită
rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o
categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea
sexuală a acestuia.
În analiza faptei, respectiv folosirea sintagmei „Arbeit macht
frei” (Munca te eliberează), Curtea apreciază că important este,
nu sensurile pe care aceasta le are de la originile sale sau
filozofice care i-au fost date de-a lungul vremii, ci, acel sens care
s-a întipărit în conştiinţa largă, populară şi, nu lipsit de importanţă,
contextul în care ea a fost folosită. Din acest punct de vedere, nu
prezintă relevanţă juridică în speţă sensul pe care reclamantul a
intenţionat să-l folosească, nici pregătirea sa profesională care i-a
permis să aibă un contact profesional cu lucrările filozofice care
consacră o anumită idee a mesajului incriminat, cei cărora
mesajul le-a fost adresat fiind oameni simpli, motiv pentru care, de
altfel, reclamantul a ţinut să şi-l traducă în limba română.
Astfel, sloganul „Arbeit macht frei”, a fost plasat de nazişti la
intrarea lagărelor de exterminare, ascunzând cea mai odioasă şi
sinistră lozincă nazistă în spatele căruia se ascundeau acte
criminale fără precedent – cei închişi în lagăre nu se eliberau „prin
muncă”. Dimpotrivă, erau trimişi în camerele de gazare, aşa încât,
a rămas în conştiinţa populară ca un îndemn de un cinism şi
sarcasm fără margini adresat deportaţilor, simbolizând atrocităţile
Germaniei Naziste.
Cât priveşte caracterul public al faptei, Curtea apreciază ca
fiind temeinice şi legale reţinerile CNCD din hotărârea atacată
(pct. 5.6). Astfel, reţeaua de socializare Facebook, nu poate
echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate cu o căsuţă
poştală electronică. Profilul său personal pe Facebook chiar dacă
este accesibil doar prietenilor adică unui grup restrâns de
persoane, tot public este, oricare dintre „prieteni” putând distribui
informaţiile postate de titularul paginii, aspecte pe care
reclamantul îl cunoştea.
De asemenea, susţinerile reclamantului privind lipsa sa de
vinovăţie, Curtea le consideră neîntemeiate. Utilizarea în sine a
afirmaţiei „Arbeit macht frei”,într-un cadru public sau accesibil 11
publicului cu ocazia exprimării unei opinii referitoare la o anumită
categorie de persoane(protestatarii), provoacă fără nici un dubiu
asocierea acesteia cu sentimente de dispreţ, repudiere,
intoleranţă, aşa încât, reclamantul nu poate susţine că a acţionat
fără vinovăţie. Pe de altă parte, nu pot fi reţinute nici susţinerile
potrivit cărora prin postarea mesajului nu a urmărit lezarea
demnităţii umane câtă vreme, aşa cum s-a arătat mai sus,
utilizarea acestui slogan, asociat în conştiinţa populară cu ororile
nazismului, dovedeşte intoleranţa acestuia faţă de drepturile civile
ale protestatarilor, consecinţa fiind lezarea demnităţii acestora.
Într-adevăr, în practica CNCD, exprimată cu ocazia
soluţionării unei speţe în care s-a examinat dacă o anumită
expresie, care are mai multe sensuri, poate constitui discriminare
s-a afirmat că datorită faptului că acea expresei are mai multe
înţelesuri, folosirea acestuia într-un anumit context nu poate
constitui discriminare şi nu este în măsură să atragă răspunderea
contravenţională, nu poate fi reţinută întrucât, în speţa respectivă
sensurile care se puteau da acelei expresii erau relativ „egale” în
percepţia oamenilor, nefiind cazul cu expresia „Arbeit macht frei”.
Critica ce vizează ingerinţa în dreptul reclamantului la libera
exprimare, ingerinţă care, în opinia sa, nu respectă exigenţele
art.10 alin.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este,
de asemenea, nefondată. Necesitatea protejării demnităţii
umane raportat la circumstanţelor concrete ale faptei imputate a
impus o măsură proporţionată din partea CNCD, iar aplicarea
sancţiunii contravenţionale nu a reprezentat o ingerinţă nepermisă
de lege în dreptul său la liberă exprimare. Aşa cum s-a analizat
mai sus dreptul reclamantului la libera exprimare este supus
anumitor restricţii, neputându-se opera automat o disociere între
calitatea sa de persoană privată şi de cea de deţinător a unei
poziţii publice. Pe de altă parte, într-adevăr, prin sancţionarea sa
contravenţională a operat o ingerinţă a statului în dreptul său de
exprimare însă, raporta la valoarea care trebuie apărată,
demnitatea umană, protejarea acesteia de orice intimidări,
ostilităţi, degradări, umiliri şi ofensări, ingerinţa este proporţională.
Astfel, fapta este sancţionată doar contravenţional şi nu penal iar
cuantumul amenzii este de 1000 lei, în timp ce, salariul mediu net
pe economie era la data aplicării sancţiunii de 1.609 lei iar salariul
minim de 700 lei. Aşadar, nu se poate susţine că ingerinţa este
vădit disproporţionată, aşa cum susţine reclamantul.12
Pentru toate aceste considerente, Curtea consideră
hotărârea CNCD ca fiind temeinică şi legală, acţiunea
reclamantului urmând a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de
Mircea Munteanu Nicolae, cu domiciliul în xxxxxxxxxx, în
contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării, cu sediul în Bucureşti xxxxxxx.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 17 ianuarie 2013.
Preşedinte,
Adela Vintilă
Grefier,
Doina Pop
Red.A.V.
Tehnored.E.S.
4 exp.
Data concept.22.02.2013
Data tehnored.22.02.2013

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Ionut Vechiu

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”

speranteinplic

sentimente, poezii, proza

Little Write Lies

For Readers and Writers of Flash Fiction

David Gaughran

Let's Get Digital

Bending Genre

Essays on Creative Nonfiction

The Melissaverse

I started off writing about hockey. Lately I seem to be writing about mental illness. Who knows what I'll write about tomorrow?

The Human Rights Warrior

"There is some good in this world...and it's worth fighting for." ~ J.R.R. Tolkien

Picnic at the Cathedral

Cultural travel on a budget

iwantedwings

A Geeky Feminist's Musings On Pop Culture

The Squeaky Robot

A Meddling Robot in a Human's World

Am cu ce

Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt". Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi (Psalmul 81, 6-7)

mihai vasilescu blog

Viaţa-i mult prea serioasă ca să n-o luăm în râs!

THE BLAZING TRAIL

Like Strums of Hope...

Betty's Kitchen

Mancaruri fel de fel: retete culinare testate, pozate si recomandate

Doron Art

A journey into my world of Painting

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: