Nice to meet you, Iaşi!

Ok…ok…merg la Iaşi, ce-i de văzut aici?

The sweet taste of history…


Oraşul Iasi a fost mentionat pentru prima oara intr-un privilegiu comercial emis in 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuşi, deoarece existau (si inca mai exista) cladiri mai vechi de aceasta data (spre exemplu Biserica Armeanacostruita in 1395), se crede ca orasul este mult mai vechi.

In 1564, domnitorul Alexandru Lapusneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. In 1640, Vasile Lupu a infiintat aici prima scoala in limba romana si a infiintat o tipografie in biserica Trei Ierarhi. In 1643, prima carte tiparita in Moldova a aparut la Iasi.

Oraşul a fost incendiat de tatari in 1513, de otomani in 1538, si de rusi in 1686. In 1734, a fost afectat de o epidemie.

Intre 1565 si 1859, orasul a fost capitala Moldovei, apoi, intre 1859 si 1862, atat Iasi cat si Bucuresti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei.

In 1862, cand uniunea celor doua principate a devenit deplina, sub numele de Romania, capitala tarii a fost stabilita la Bucuresti. In timpul primului razboi mondial, pentru doi ani, Iasi a fost capitala Romaniei neocupate, dupa ce Bucuresti a cazut in mainile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. In noiembrie 1918, capitala a redevenit orasul Bucuresti.

Legendara urbe a celor 7 coline – Iasi

  • Cetăţuia;
  • Galata;

  • Copou,

  • Bucium-Păun;

  • Şorogari;

  • Repedea;

  • Breazu

Ce-i aşa special la Iaşi?

Iaşul este orasul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru in limba romana si al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Ticau). Fara indoiala Iasul reprezinta in continuare capitala culturala a tarii.

Pe dealul Copoului, se afla cea mai veche universitate din Romania, Universitatea din Iasi, numită azi siUniversitatea “Alexandru Ioan Cuza”.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a fost fondată la data de 26 octombrie 1860. Universitatea este continuatoarea simbolică a vechii Academii domneşti din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu, în 1642. În mod direct, ea se trage din Academia Mihăileană, creată la 1834 de Mihail Sturza. În noua sa formă, ea a fost inaugurată la 7 noiembrie 1860 (26 octombrie stil vechi), în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, al cărui nume îl poartă acum.

La înfiinţare avea trei facultăţi: drept, filosofie (litere) şi teologie. Facultatea de Drept fusese înfiinţată încă de la 24 februarie / 7 martie 1856. În 1864, universitatea era formată din Facultatea de Litere şi Filosofie, Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe fizice, matematice şi naturale, iar în 1879, a apărut Facultatea de Medicină. În anii 1890-1900, s-a dezvoltat Facultatea de Ştiinţe: în 1892, a apărut catedra de Chimie, în 1906, cea de Chimie Agricolă, iar în 1910, a apărut Şcoala de Electricitate.

Clădirea actuală a universităţii a fost construită între anii 1893 şi 1897 după planurile arhitectului Louis Blanc şi inaugurată în prezenţa regelui Carol I şi a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic şi baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa “Sală a Paşilor Pierduţi”, decorată cu picturi realizate de către Sabin Bălaşa.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Palatul Culturii

Frumoasa zidire este o expresie a romantismului sfarsitului de secol si o manifestare a neogoticului ce revine arhitectului I.D.Berindei. Palatul a fost inaltat de Al. Moruzzi(1806-1812) si refacut de Mihai Sturza(1841-1843). Contructia Palatului a durat 2 decenii, dar in 15 ianuarie 1880 palatul se vedea aprins si arzand. Veronica Micle, scriindu-i poetului Mihai Eminescu despre acest incendiu, nota: “Miticule sa fi vazut tu ce spectacol trist infatisa un edificiu in flacari. Mobilierul aruncat pe ferestre, dosarele de zece ani aruncate la voia soartei…”

Stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior. Legenda spune că în proiectul iniţial erau prevăzute 365 de camere, dar construcţia are 298 incăperi cu o suprafaţă de aproximativ 36.000 m2. La faţadă sunt 92 ferestre, iar la mansardă alte 36 în ogivă şi două rânduri de baghete.

Astăzi Palatul Culturii din Iaşi este sediul Complexului Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi şi cuprinde: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Ştefan Procopiu. În aripa de nord-est a palatului se află Biblioteca Municipală Gheorghe Asachi.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi

Construită în Iaşi, pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, clădireaTeatrului Naţional este considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară.

Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, ce au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich.

Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi.

În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890).

Clădirea Teatrului Naţional este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieţii, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanş scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe şi îngeri şi încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneţia cu 109 becuri.

În prezent, această clădire găzduieşte şi Opera Română.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Casa Dosoftei din Iaşi

Casa Dosoftei este o clădire din Iaşi situată în preajma vechii Curţi Domneşti, între Palatul Culturii şi Biserica „Sf. Neculai Domnesc”, găzduieşte Muzeul de literatură veche, înfiinţat în 1970. Clădirea este construită în timpul domniei lui Antonie Vodă Ruset (1677-1679) , şi a fost restaurată între anii 1962 şi 1968, iar muzeul a fost deschis la 7 august 1970. În faţa sa se află o statuie a mitropolitului Dosoftei. A fost sediul celei de-a doua tiparniţe din Iaşi (1679-1686) după cea de la Trei Ierarhi, aici tipărindu-se, pentru prima oară în limba română în Moldova, în 1643, « Cazania ». Mitropolitul cărturar Dosoftei a dezvoltat aceată tipografie, cu sprijinul lui Nicolae Milescu-Spătarul. Aici se găsesc exponate unicat, carte veche, obiecte de cult, letopiseţe, manuscrise vechi şi o copie a Letopiseţului Ţării Moldovei de Grigore Ureche.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Bojdeuca lui Ion Creangă

Bojdeuca lui Ion Creangă este o casă din cartierul Ţicău, Iaşi, în care a locuit între anii 1872 şi 1889 marele povestitor Ion Creangă. Pragul acestei case a fost trecut şi de însuşi Mihai Eminescu, bun prieten al lui Creangă. Căsuţa, având două camere dispuse de o parte şi de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 şi 1985.

Merită menţionat faptul că Bojdeuca lui Ion Creangă este prima casă memorială din România. Primul muzeograf care a prezentat Bojdeuca celor ce veneau să o viziteze a avut dreptul să locuiască în mica bucătărioară din stanga intrării, împreună cu soţia, trei copii şi bunica. La vremea sa, Ion Creanga era recunoscut pentru faptul ca la casuta sa din Ticau detinea un grup destul de mare de pisici (aproximativ 30), iar fiecare purta cate un nume asociat unei persoane reale din viata sa. Spre exemplu, intotdeauna a avut o pisica pe nume Marioara ca si pe matusa sa zgarcita din satul natal Humulesti.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Parcul Copou

Grădina Copou (sau Parcul Copou) este cel mai vechi parc din Iaşi, situat pe dealul Copoului. Parcul datează din prima parte a secolului al XIX-lea (amenajarea sa a început în anii 1833-1834), în centrul său fiind amenajat “Obeliscul cu lei”, numit iniţial “Monumentul Legilor Constituţionale”, ridicat dupa planurile lui Gheorghe Asachi în cinstea generalului rus Pavel Kiseleff şi a reformelor introduse de acesta în Moldova. Putini stiu ca în Obeliscul cu lei se bănuieşte a exista un document organic de pe vremea lui Al. I. Cuza. Lângă obeliscul cu lei odihneşte “Teiul lui Eminescu”, arbore îndrăgit de poet, ce “capata valoarea unui monument viu, cel mai preţios poate, din câte s-au inchinat marelui si nefericitului poet.” Teiul urias, bătrân de 100 ani, îsi deschide florile în fiecare primăvară. Ani la rând, această zonă era des vizitată de Mihai Eminescu şi iubita sa, Veronica Micle, parcul Copou rămânând şi astăzi o marturie nescrisă a iubirii lor şi un simbol romantic al Iaşului. Nu departe de bustul lui Eminescu, pe “Aleea Junimea”, se află şi bustul din bronz al Veronicăi Micle şi ale membrilor Junimii: Ion Creangă (autor I. Dimitriu), Nicolae Gane (I.Irimescu), Costache Negruzzi şi Ciprian Porumbescu (I. Barleanu).

In 1989 s-a deschis în parc un muzeu “Mihai Eminescu”, conceput de arhitectul Virgil Onofrei. Anual are loc în Gradina Copou târgul naţional de ceramică “Cucuteni”, care adună meşteri olari din toată ţara.

Învelit într-o adevărată pădure de copaci, Copoul se numea la începutul îndelungatei sale existenţe “Podu Verde”, căci trecea printre vii, grădini şi livezi străpunse ocazional de acoperisul unui conac boieresc. Vechea “uliţă aristocratică a Copoului” este în prezent cartierul Copou, aflat pe dealul cu acelasi nume.

Sub Grigore Ghica, cunoscut ca un domnitor priceput şi blând, caruia îi plăcea relaxarea, a fost ridicat la Copou un foişor de odihnă în stil turcesc; acestui domnitor îi revenine meritul de a fi introdus Copoul în atenţia boierilor, obişnuiţi până atunci cu plimbările la Bucium şi Galata. Deoarece nevoia de o grădină publică persista, lucrările de amenajare a parcului au început in 1833, sub îndrumarea domnitorului Mihail Sturza.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

In Piata Eminescu, in perioada interbelica, s-a ridicat cladirea Fundatiei Culturale Regale, ce astazi gazduieşteBiblioteca Centrala Universitara Mihai Eminescu, cu un fond de carte ce se apropie de 3 milioane de exemplare, unele foarte rare.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Biserica “Sf. Nicolae Domnesc”, construita intre 1491-1492 de Stefan cel Mare si refacuta la sfarsitul secolului al XIX-lea (intre 1890 – 1904) de arhitectul francez Andre Lecompte de Nouy, este cel mai vechi edificiu religios din Iasi care s-a pastrat pana astazi.

Fiind situata in imediata vecinatate a vechii Curti domnesti (Palatul Culturii de astazi) si pentru faptul ca aici au fost unsi aproape toti domnii Moldovei, de la Despot voda pana la Alexandru Ioan Cuza, bisericii i s-a spusSfantul Nicolae-Domnesc.

Arhitectura exterioară conjugă în modul cel mai armonios piatra, caramida aparenta si teracota, dispusa in discuri smaltuite policrome. In firidele din registrul superior apar pictate in fresca un numar de 282 de chipuri. Interiorul bisericii apartine, in intregime, ultimei restaurari. Peretii si boltile sunt acoperite de o fresca somptuoasa, pe fond albastru, realizata cu multă maiestrie de francezii Boris Bernard, Emilie Mempiot si P. Mauretal.

Pana spre sfarsitul sec. al XVII-lea, Biserica Sfantul Nicolae-Domnesc a servit dreptCatedrala mitropolitana.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi

Gravată în piatră pe faţa sudică a bisericii Trei Ierarhi, inscripţia votivă ne lasă să citim: “…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinţi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam…”. Dintr-o dată hramul folosit situează edificiul într-o lume care a fost aceea a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, apărători ai dogmelor niceene, aureolaţi de cunoştere şi renumiţi pentru zelul lor.

Ctitorul acestui monument singular, construit între anii 1637-1639, este credinciosul domn alMoldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe.

Impresionantă, făcută parcă pentru ‘a lăsa uimit’ sufletul contemporanilor, construcţia răspunde dorinţei de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că “încă de a doua zi după urcarea pe tron şi-a luat numele de Vasile şi a pătruns în visul bizantin”. Şi, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iaşi reflectă aspiraţia spre această lume minunată a Bizanţului, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă.

În biserică au fost aduse în iunie 1641, moaştele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci; Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului, şi Teofan al Paleopatrei. Ajungâd la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi. În ziua de 13 iunie 1641, moaştele au fost aşezate în biserica mânăstiriiSfinţii Trei Ierarhi. Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate înCatedrala Mitropolitană din Iaşi după sfinţirea acesteia la 23 aprilie 1887.

Alături de ctitori, la Trei Ierarhiîşi dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeagDimitrie Cantemir (1710-1711) şi primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi, anul următor, celebra Cazania a mitropolitului Varlaam.

http://www.worldportrait.eu/iasi-rapa-galbena

Anunțuri

About Vechiu Gelu Ionut

Nu vreau sa crit , vreau doar sa spun ceea ce este de spus

Posted on 8 Februarie 2015, in Romania and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Ionut Vechiu

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”

speranteinplic

sentimente, poezii, proza

Little Write Lies

For Readers and Writers of Flash Fiction

David Gaughran

Let's Get Digital

Bending Genre

Essays on Creative Nonfiction

The Melissaverse

I started off writing about hockey. Lately I seem to be writing about mental illness. Who knows what I'll write about tomorrow?

The Human Rights Warrior

"There is some good in this world...and it's worth fighting for." ~ J.R.R. Tolkien

Picnic at the Cathedral

Cultural travel on a budget

iwantedwings

A Geeky Feminist's Musings On Pop Culture

The Squeaky Robot

A Meddling Robot in a Human's World

Am cu ce

Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt". Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi (Psalmul 81, 6-7)

mihai vasilescu blog

Viaţa-i mult prea serioasă ca să n-o luăm în râs!

THE BLAZING TRAIL

Like Strums of Hope...

Betty's Kitchen

Mancaruri fel de fel: retete culinare testate, pozate si recomandate

Doron Art

A journey into my world of Painting

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: